OPINIE/ De ce suntem dezamăgiți de Mondial

1

Campionatul Mondial de fotbal ediția 2018 este
într-o foarte mare măsură dezamăgitor pentru majoritatea celor care urmăresc fenomenul
fotbalistic zi de zi.

Messi
și Ronaldo n-au dezamăgit. Noi ne-am dezamăgit


Primul punct al discuției pe care vreau să-l ating
este referitor la Messi și Cristiano Ronaldo. Cei doi jucători n-au dezamăgit,
așa cum se crede. Problema nu e că Messi sau Ronaldo n-au reușit să câștige
Campionatul Mondial cu echipele lor (care s-au prezentat foarte slab la
competiție de altfel). Problema nu e că cei doi nu sunt perfecți. Problema e că noi vrem să-i vedem perfecți
și îi judecăm ca și cum ar fi trebuit să fie perfecți. Ei sunt tot oameni.
Oamenii greșesc în viața de zi cu zi, așa cum și marii jucători pot rata
penaltiuri în meciuri importante.
Orice om eșuează, în orice cadru
profesional, în orice relație interumană, în absolut orice. Suntem sau nu
capabili să acceptăm acest lucru? Fiecare trebuie să-și rezolve această
problemă. Și nu e valabil doar în fotbal, ci și în alte sporturi. Cele mai
recente exemple sunt din tenis: Simona Halep a ieșit din turul 3 la Wimbledon,
iar Federer a fost eliminat din sferturi după ce l-a condus cu 2-0 la seturi pe
Anderson. Dar e în regulă să fie așa, ei tot sportivi excepționali rămân,
problema e la noi și la percepția noastră asupra lor și asupra vieții.
Revenind concret la Messi și Ronaldo, ei sunt cei
mai buni jucători ai planetei de când există sportul acesta prin preajmă, fie
că ne place sau nu. De ce să îl urăsc pe unul dintre ei în loc să mă bucur de
amândoi? De ce să le caut părțile negative și să nu mă bucur din plin de
calitățile lor? Desigur, și mie mi-ar fi plăcut ca Messi și Argentina să
câștige Mondialul, ori Cristiano și Portugalia. Să se creeze legende și mai
mari în jurul lor la cât de mari fotbaliști au fost. Peste zeci de ani se va
vorbi despre ei mai ceva ca de Pele și Maradona acum. Pe bună dreptate, de
altfel. Doar că începem să apreciem mai
mult ceea ce nu mai avem, ceea ce nu mai putem avea.
 E mult
mai plăcut pentru noi ca oameni dacă reușim să vedem adevărul, nu percepția
noastră asupra adevărului, și să ne bucurăm acum de ceea ce avem.
Că putem
să-i urmărim pe Messi și Ronaldo în cadrul sportului de care ne bucurăm. Sau pe
Halep și Federer la tenis și tot așa. Mulți încă mai cred că Maradona a fost
mai bun ca Messi, însuși Maradona a zis că Messi e mai bun. Comparația nu-și
are rostul totuși. De ce să compari ceea ce ai acum și e foarte bun cu ceva ce
a fost și nu mai poate fi? Oricum nu ajungi niciodată la un rezultat care să te
mulțumească nici măcar pe tine. Iar glumițele de nivelul școlii primare apărute după eliminarea de la Mondial a favoritelor îi fac
pe oameni să devină și mai ignoranți de ceea ce se întâmplă de fapt în fotbal.
Problema nu e cu glumițele, problema e că nu-s bune.

  Nu a fost cel
mai bun Mondial

Un alt lucru care duce la dezamăgire înspre Mondial
îl reprezintă faptul că n-a fost cel mai bun, asta-i clar, dar aici tot noi ca
privitori suntem de vină. De ce să avem așteptări de cel mai bun Mondial? Este
ceea ce este, trebuie tratat ca atare. Louis CK, unul dintre comedianții mei
preferați, avea multe glume referitoare la dorința omului de a avea întotdeauna
cel mai bun orice. Observație excelentă asupra societății noastre de zi cu zi.
Dacă vrem să cumpărăm saci de gunoi, vrem să fie cei mai buni saci de gunoi,
ori cei mai ieftini, sau cei mai scumpi. Ori poate cei mai transparenți ca să
se vadă că aruncăm lucruri bune, sau cei deloc transparenți ca să nu vadă
nimeni ce avem de aruncat. Așa și cu Mondialul, ne-am dorit din start să fie
cel mai bun. Uite că n-a fost nici pe aproape de cel mai bun.

Echipele de club au avansat prea mult față de
Naționale

Un motiv pentru care Campionatul
Mondial de Fotbal este mai slab de la o ediție la alta îl reprezintă
expansiunea echipelor de club. Banii din fotbalul de zi cu zi, de la echipele
de club, au făcut ca progresul să fie foarte mare acolo. Așa că s-a pierdut din
identitatea echipelor naționale. Niciun fan al Barcelonei n-a ținut cu
Portugalia la Mondial, niciun fan al Realului n-a ținut cu Argentina la
Mondial. Alegerile favoritelor, în special pentru cei care n-au avut naționala
lor calificată sau a fost eliminată pe parcurs, se fac tot în funcție de
simpatiile sau antipatiile de la echipele de club. Valoarea loturilor este
judecată în funcție de echipele de club la care evoluează jucătorii de la
națională, deși s-a dovedit în suficient de multe cazuri că există fotbaliști
care evoluează mai bine la echipa de club decât la națională, ori viceversa.
Nu-i deloc un lucru rău că echipele de club au
avansat, ci dimpotrivă, de ne putem bucura de fotbalul din Champions League an de
an, nu trebuie să așteptăm doi ani pentru încă un turneu final (continental sau
mondial). De exemplu, Real Madrid – Bayern Munchen 2-2 (returul semifinalei de
Champions League) a fost un meci atât de frumos, fără să țin cu vreo echipă,
încât nu mi-aș mai fi dorit să se termine. La Mondial am început să simt lipsa
vuvuzelelor din 2010 ca să nu ațipesc pe la meciuri. Plus că eu ca suporter, am fost mult mai mare fan Oțelul în viața mea decât al naționalei României. Echipele naționale îs mai mult pentru cei care se uită la fotbal doar din patru în patru ani, la Mondiale.

Ce a fost bun la Mondial

Există totuși aspecte pozitive legate de Mondialul
din Rusia de anul acesta. În primul rând, introducerea Arbitrajului Video. Atât
timp cât există tehnologia, proști să fim să nu o accesăm și pentru fotbal. Un
sistem care oferă posibilitatea corectitudinii. Astfel o să scadă în timp
numărul simulărilor, al faulturilor dure, al lovirii adversarilor în mod
intenționat etc. Desigur, sistemul este păstorit tot de oameni, care, așa cum
spuneam și mai devreme, sunt supuși greșelilor. Dar numărul greșelilor va fi
mult mai mic. Poate că un arbitru nu vrea să apeleze la sistemul VAR (video
arbitraj) când este cazul, dar asta îl face incompetent pe arbitru, nu pe
sistem.
Un al doilea aspect pozitiv la Campionatul Mondial
îl reprezintă pacea. N-a existat nici măcar un colțișor de știre în care să se
spună că englezii s-au bătut cu nemții, sau croații cu sârbii. La fiecare
turneu final existau numeroase bătăi de stradă între suporteri, cu multe
victime colaterale. Cazuri de bătăi asupra oamenilor care stăteau liniștiți la
terase. Țin minte că Europeanul din 2012 m-a prins ca redactor la Viața liberă
și aproape că nu era zi pe fluxul de știri în care să nu fie prezentate cazuri
violente de bătăi. Acum în Rusia nu s-a auzit nici pâs. Ori au fost, dar le-au
marginalizat rușii încât să nu afle lumea, ori n-au fost deloc, ceea ce ar fi
de-a dreptul îmbucurător pentru sănătatea fenomenului fotbalistic.

Ce schimbări se vor face

E clar că trebuie să apară și niște schimbări în
sistemul Campionatului Mondial de Fotbal. Așa cum au tot fost schimbări de-a
lungul timpului, a venit timpul pentru noi modificări. Nu știu exact care sunt,
că nu-s deținătorul adevărului absolut și nici nu mă ocup cu organizarea
meciurilor de fotbal sub forma Campionatului Mondial. Însă știu că niște
schimbări trebuie să apară. FIFA pare să se conformeze, iar din 2026 vor fi
calificate 48 de echipe în loc de 32. De asemenea, Cupa Mondială din 2022 se va
desfășura iarna, în Qatar, pentru că pe timpul verii acolo abia se poate
respira. Poate că va fi un Mondial mai bun, dar atunci vor avea de suferit
echipele de club. Ceea ce e normal. Nu poți să ai și nevastă și amantă și să-ți
fie bine cu amândouă.
În concluzie, nivelul fotbalistic de la Campionatul
Mondial nu este satisfăcător, dar reprezintă realitatea fenomenului la nivel de
echipe naționale. Nu ar trebui să fim dezamăgiți de Mondial, ci ar trebui să
reducem nivelul așteptărilor.

Autor: Marian Săvăstru (Lider Sportiv)