”Am cunoscut fotbalul undeva în clasa a patra sau a cincea, aveam doar 12 ani, și pentru mine era o oportunitate că jucăm fotbal cu băieții mai mari”, așa își începe descrierea carierei de până acum Dănuț Stoian, fotbalist în Liga a IV-a, jucător ce a părăsit de două ori terenul în Ambulanță, dar care ne declară că nu renunță la pasiunea lui, fotbalul.
”Jucam fotbal cu orice găseam, chiar și cu un bidon umplut pe jumătate cu nisip”
”Am fost genul de jucător care nu știa decât să dea cu piciorul în minge. Aveam chiar momente în care colegii executau un aut sau o lovitură liberă, iar eu luam mingea în brațe… Nu am avut un început așa de bun ca jucător de câmp, iar după ceva timp am început să stau în poartă foarte des. În acel moment îmi găsisem postul de jucător, eram atât de hotărât încât chiar preferam sa întârzii la ore numai pentru a sta pe terenul de fotbal, atunci a apărut pasiunea pentru fotbal. În acea vreme fiecare clasă avea o echipă, jucam fotbal în pauze de 10 minute cu orice găseam, chiar și cu o sticlă umplută pe jumătate cu nisip sau o minge spartă pe care o găseam în curtea școlii rămasă de la băieții mai mari”, ne spune Dănuț Stoian.
”Am fost genul de copil care și-a trăit copilăria pe terenul de fotbal”
”La vârsta de 13 sau 14 ani am început cu adevărat o dragoste pentru acest joc. Țin minte că am avut o vară, posibil cea dintre clasa a VI-a și a VII-a, în care luam telefonul tatălui meu și îmi sunam cel mai bun prieten, Alex este numele lui, îmi luam și fratele zilnic după ora 14.00, plecam la teren și ne întorceam acasă la 10 sau 11 noaptea. Chiar eram genul ăla de copii care și-au trăit copilăria pe terenul de fotbal. Făceam antrenamente disperat pentru a ajunge în echipa școlii, pentru a pleca în alte sate cu scopul de a câștiga”, spune Dănuț Stoian despre copilăria fotbalistică.
Prima club care l-a legitimat pe Dănuț Stoian a fost Victoria Independența. ”Acolo am avut parte de o concurență acerbă cu încă doi portari care erau mai mari decât mine cu doi sau trei ani. Ajuns la liceu (Paul Dimo, Energetic) încă figuram pentru cei de la Independența. În clasa a IX-a, undeva prin noiembrie, am avut norocul de a-l cunoaște pe profesorul de sport. Trecând timpul am ajuns într-o zi, după ore, să jucăm cu o clasă de a X-a. Pentru mine atât și pentru colegii mei de clasa a fost o provocare, una în care trebuia să ieșim câștigători. Câștigasem cu 2-1 după un meci nebun cu ocazii și multe alte ratări. După acel meci într-o zi ma chemat profesorul de sport la el în sală, ( credeam ca făcusem vreo prostie sau ma cheamă la echipa școlii), chiar a fost o zi minunată deoarece am fost chemat la echipa școlii și am fost întrebat dacă vreau să merg la echipa sa, la Dunărea”, ne-a spus Dănuț Stoian.
Între Independența și Dunărea lui Dănuț Stoian i s-a ivit oportunitatea unui posibil transfer în străinătate. ”Prin 2016, în iarnă, am vrut să plec în Austria pentru a da probe la Mattersbourg, dar nu am putut deoarece eram bolnav și ajunsesem în perioada sărbătorilor. După care am avut în plan să plec în aprilie, dar a intervenit acea problemă cu piciorul”, spune Dănuț Stoian despre posibilitatea de a juca în străinătate.
”Paletă” la primele antrenamente cu adevărat
Legat de impactul cu un club unde antrenamentele se desfășurau cu regularitate, Dănuț Stoian spune: ”După câteva zile, ajungând la stadion, la Dunărea, pentru primul meu antrenament la o echipă unde cea mai mare majoritate a jucătorilor au început să joace fotbal de la 5-6 ani am sesizat o diferență mare între noi, eu am început fotbalul abia la 12 ani. O echipă superbă, oameni noi chiar și noi prieteni. Atunci, la acel antrenament, mi-am dat seama că nu știu să dau o pasă, habar nu aveam de careuri, chiar eram o ”paletă” cum s-ar spune. Timpul trecea și eu progresam după fiecare antrenament în diferite moduri, chiar eram mândru de mine. Meciuri, diferite moduri de a juca, și din ce în ce mai multe antrenamente.
Toate astea pana în martie 2017 când am jucat fotbal în curtea căminului cu mai multi colegi și, dintr-o preluare greșită, mi-a fost mutată rotula genunchiului. Patru săptămâni am stat în ghips. Înnebuneam când știam că nu pot juca fotbal. După ce mi-am scos ghipsul, medicul mi-a dat un verdict drastic, că nu pot juca fotbal până în luna septembrie. Dar, după doar două săptămâni jucam fotbal la mine în comună. Între timp plecasem de la Dunărea și am revenit la fosta echipa, Victoria Independența. Fiecare săptămână începea cu gândul ”abia aștept să fie duminică și să joc fotbal”, completează Dănuț Stoian.
2018 anul primei accidentări pe teren
În anul 2018, pe când evolua pentru Victoria Independența, Dănuț Stoian a suferit o primă accidentare ce a necesitat prezența Ambulanței la teren.
”În toamna acelui an, (2017), am ajuns la Vânători pentru a face antrenamente, ce-i drept a fost o primire bună la acele antrenamente, dar nu am putut continua deoarece chiar nu puteam pleca de la Independența, nu mă lăsa ceva.
Prin 2018, în luna iunie, într-un meci contra echipei celor de la Ivești, (seniori), prin minutul 85, a fost o degajare de la adversari pentru atacantul lor, eu ieșisem pentru a respinge, dar a fost o alegere proastă deoarece am avut parte de un contact cu atacantul advers în zona șoldului după care am căzut jos plângând de durere și așteptând să vină o ambulanță la teren.
Din nou, în ziua externării, doctorul mi-a spus foarte clar că nu am voie să joc timp de câteva luni. Fiind unul care este învățat să joace fotbal chiar nu am putut rezista, iar după una sau două luni am revenit pe terenul de fotbal, dar nu în același post. Am început un nou mod de a juca și acela fiind de mijlocaș dreapta sau atacant asta pentru că alerg destul de mult și am o rezistență buna la alergare. După ceva timp, prin 2019, în luna martie, am fost chemat de foști colegi de echipă la Dunărea unde eram sub comanda unui nou antrenor”, spune Dănuț Stoian.
Acum electrician la Alewijnse, dar și în căutarea unei echipe, Dănuț Stoian ne vorbește și despre ultima accidentare suferită pe terenul de fotbal.
”Chiar dacă nu puteam face transferul, deoarece eram deja la finalul junioratului mă descurcam și mă simțeam superb fasta pentru că făceam antrenamente și jucând fotbal aproape zilnic. Toate acestea până în mai când am avut un meci, la juniori, contra celor de la Unirea Braniștea, iar pe parcursul meciului la o degajare am avut un contact violent cu apărătorul advers, în zona pieptului, iar în urma lui am căzut inconștient în drum spre vestiare din cauza durerii. După multă agitație, și destule telefoane date către spital pentru a trimite o ambulanță la teren, am aflat că am avut o lovitură în mușchii abdomenului și nu mai era nevoie sa fac efort”, ne-a spus Dănuț Stoian.
În prezent fără angajament, dar foarte activ pe terenurile de minifotbal din oraș, Dănuț Stoian ne spune că pentru el fotbalul este o pasiune de care nu se va sătura niciodată.
Dănuț Stoian
Fotbalist în Liga a IV-a, ultima oară la Victoria Independența
Născut la Galați, 7 aprilie 2000
A jucat pentru: FCM Dunărea Galați, (juniori), Victoria Independența.
Antrenorii cu care a lucrat: Lucian Valentin Anton, Sorin Balaban, Tudorel Pelin, Ion Cruceanu, Eugen Baștină.
