Interviu cu fotograful Sorin Pană. ”Fiecare bloc din Galați are un fotograf și un DJ”

1083

Ediția din weekend a emisiunii Lider Sportiv, 92,4 FM, www.liderfm.ro, a avut un invitat deosebit, fotograful Sorin Pană, de la pagina Sportul Ilustrat, unul dinte cei mai pasionați fotografi din România. Tematica sportivă din unghiul și din perspectiva lui Sorin Pană, mai jos:

-Vreau să începem cu partea de fotografie, când ai aflat că te pasionează domeniul respectiv și cum te-ai apucat efectiv?

-Pe timpul lui Ceaușescu toți vroiau să mai facă un ban și m-am gândit să ma duc pe la Starea Civilă să fac și eu niște bani, să îmi completez veniturile.

-Și funcționa?

-Funcționa, lumea se însura, făceau copii..

-Atunci ce fel de instrumente foloseai?

-Fotografie analogică, aparat, bliț, două filme. Erau fotografi relativi puțini, acum fiecare bloc din Galați are un fotograf și un DJ!

-Iar către sport cum a venit pasiunea?

-Mă dăduseră afară de la ziar, intram în depresie, trebuia să fac ceva. Tot m-am gândit ce să fac și am zis să fac ceva pe sport. Și am făcut o pagină, Sportul Ilustrat, chiar de ziua mea. De ziua mea face patru ani această pagină, pe 3 aprilie. Pagina a ajuns la peste 7.500 de abonați, spre ca până face patru ani să anunț 8.000, sper.

-Te-a dat afară de la ziar, de la care ziar?

-Ei m-a dat afară…Marian Băilă, prietenul meu, el își făcea o echipă nouă, era normal.

-La ce ziar?

-Viața Liberă. Am lucrat vreo 25 de ani acolo și apoi gata. Nu știam că se mai fac. Știi cum e, gata. Nu mai este nevoie de ăsta. M-am apucat de treaba asta, de sport. Am gândit că este singurul loc în care într-o oră de competiție trăiești toate stările: bucurie, tristețe, emoție. E superb.

-Care au fost primele sporturi pe care le-ai abordat din punctul acesta de vedere, profesionist, în sensul sportiv?

-Am avut și noroc cu Oțelul. Lucrând la ziar, Oțelul a câștigat campionatul, făceam imagini, după care a fost o chestie. Ei aveau pe cineva, nu mai știu exact ce s-a întâmplat. Am fost cu Oțelul, am făcut poze. Eu căutam să fac imagini, fotografie. Problema era a banilor. Copil de crescut. S-a nimerit chestia asta. Pe de o parte poate a fost bine că am fost dat afară de ziar.

-Totuși, o abordare originală de a merge către sport, pentru că nu cred că sunt fotografi care să fie pasionați exclusiv pe sport

-Păi nu sunt că nu-s bani. Dacă erau bani era plin. Nu-s bani și oamenii zic ”ăla cred că e nebun”. Nu există, lumea nu este interesată de imagini, au telefoane performante, nepoți, unchi, veri, își fac ei acolo, între ei.

-Cum ai simțit evoluția lucrurilor în sport la acest nivel al imaginii la momentul 2012, când te-ai apucat, și acum?

-Eu am fost și norocos. Galațiul în perioada asta a mai păstrat 4-5 echipe în Liga I. Am fost în alte orașe unde este secetă, groaznic. Am fost norocos pe partea asta. Este și o foame de performață în Galați. Am avut Arcada campioană, United se bate de 3-4 ani la titlu, la hochei la fel campioană. Acolo sunt cinci echipe, pâinea se mănâncă pe rând. Acum ia ăla, apoi celălalt, pentru că altfel ne desființăm. Nu ai cum cu 2-3 patinoare în țară.

-Totuși există oameni pasionați ?

-Sunt. Sunt oameni pe care îi văd zi de zi, la sală, stadion sau la patinoar.

-Cât de popular ai devenit în rândul oamenilor obișnuiți prin prisma meseriei pe care o faci, pentru că am văzut de multe ori mai face poze, sau fotografii cum vrei să le numești, și către publicul spectator. Care a fost impresia lor în sensul ăsta?

-Oamenii, iubitorii de sport sunt o nișă. Sunt aceeași, au mai venit câțiva. Cred că le-a plăcut, mai făceam câte o fată frumoasă, acum îs plecate toate. Se poate și mai bine, e loc de mai bine. A fost și perioada de gratuitate. Sportivul când știe că se plătește bilet altfel se luptă în teren când cel care este în tribună a plătit, a cotizat cu ceva. Altfel este relația dintre sportiv și spectator. Perioada cât a fost gratuitatea asta, au venit și ăștia, de ce nu au venit mai mulți.

-Antrenorul de la Poli Iași, Mircea Rednic, spunea în cadrul unei conferințe de presă despre cariera sa că are două turnee finale la activ. Tu cu câte turnee finale, internaționale, te poți lăuda ca participare?

-Am fost norocos că am avut prieteni. Am prieteni care m-au ajutat, sponsori. Familii prietene, Dan Neculcea, familia Benea, acum am venit de la Brno, Cehia, oameni care nu mă cunoșteau m-au ajutat. Am fost la câteva. Am învățat de acolo, tendințe, organizare.

-Spuneai că ai fost de curând la Brno pentru participarea echipei naționale de futsal, care ar fi celelalte competiții majore la care ai participat?

-Am fost cu sponsorii mei în Cehia, la Brno, o competiție majoră importantă. Echipa României a fost foarte aproape de calificarea la Campionatul Mondial. Am fost la Campionatul Mondial de handbal, la Campionatul European de handbal, Campionatul European de Futsal, Fed Cup, în Champions League cu Oțelul. Acolo am învățat. Am văzut școala aia a lor, vedeam ce fac, cum fac, am furat. E greu. Sunt sporturi foarte greu de fotografiat, altele sunt mai ușoare, sunt sporturi plăcute la fotografiat, spectaculoase.

-Dacă ar fi să alegi trei sporturi care sunt mai ușoare de fotografiat, cam care ar fi acelea?

-De obicei frumoase sunt sporturile care dau imagini spectaculoase, din punctul meu de vedere. Greu de fotografiat este hocheiul, frumos și greu, rugby-ul este spectaculos, handbal fete, și cel masculin, băieții sunt mai conservatori. Fetele nici nu se uită, nu au spirit de conservare, se bat până în ultima clipă, sângerează, se șterg și intră pe teren mai rele.

-Dacă ar fi să alegi trei sporturi ca spectator, pur și simplu, cam care ar fi cele trei?

-Tot sporturile de echipă mă atrag. Hocheiul este un sport bărbătesc, rugby-ul la fel, mai aleg și handbalul. Fotbalul este… am văzut fotbaliști care țipă înainte să fie loviți. S-a ”manelizat”, doar cel internațional.

-Dacă ar fi să te gândești să alegi care a fost cea mai grea deplasare din meseria ta?

-Deplasările cele mai grele erau cele cu galeria Oțelului. Și frumoase. pentru mine cele mai grele deplasări erau cele cu galeria Oțelului, în microbuz, Gidu știe mai bine. Opt ore cu galeria, cu ultrașii. Cel mai departe m-am găsit cu ei în Champions League. Au venit un grup la Basel cu autocarul, eu am fost cu avionul, am fost mai norocos.

-Ce aparatură folosești?

-Canon. Așa s-a nimerit. Am cumpărat multe obiective Canon și am rămas pe Canon. Acum se pot cumpăra chiar mai ”ieftinuț”. Am toată plaja de obiective, de la 8 la 300. Pentru a acoperi un eveniment, așa cum trebuie, este nevoie de mai mulți oameni. Eu am urcat și în podul de la Sala Sporturilor, am pus prima dată, în Galați, aparat foto la panoul de baschet, am încercat. Acum vreau să pun un aparat, sau o cameră, în poartă la hochei.

-Te-ai gândit vreodată la o expoziție foto?

-Am o expoziție foto, pe pagina mea Sportul Ilustrat.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal