50 de ani/50 de legende: TUDOREL PELIN

263

Tudorel Pelin s-a născut pe 15 ianuarie 1969 în comună Tichilesti, județul Brăila. “Tataia” sau “Ţăranul”, cum avea să fie poreclit de către tribuna gălăţeană, a început să joace fotbal foarte târziu – abia la 14 ani! A debutat la echipa de juniori a formaţiei Chimia Brăila, iar după doar şase luni a fost promovat la seniori, în a treia ligă fotbalistică a României.

În cel mai scurt timp a devenit titular şi a continuat ascensiunea până a fost chemat în armată. A revenit la Chimia după un stagiu militar greu (a prins şi Revoluţia din ’89!), dar a fost imediat transferat la Siretul Paşcani, fiind chemat acolo de o cunoştinţă de-a sa, antrenorul Aurică Savancea.

Din acest moment începe adevărata ascensiune a “fundaşului de oţel”. În primul eşalon a jucat prima oară pentru echipa fanion a județului vecin în 1993, la 24 de ani, într-un meci câștigat de Dacia Unirea Brăila, cu scorul de 1-0, în fața celor de la Electroputere Craiova. În campionatul 1992/1993 a adunat 15 prezenţe pentru brăileni, sezon în care abia s-a salvat de la retrogradare. Apoi s-a impus ca jucător important al echipei, în următorul an, însă clasarea rușinoasă, pe ultimul loc, îl duce în Divizia B. În sezonul 1994/1995 ratează la limită promovarea, iar în vara lui ‘95 ajunge la Oțelul. Bun prieten cu Ion Gigi, Pelin este propus chiar de acesta pentru un transfer la Galaţi.

Astfel din anul 1995, Tudorel îşi începea cea mai frumoasă parte a carierei sale de jucător. La Oțelul s-a impus de la început, chiar în primul sezon jucând în 29 de partide și marcând un gol. Devine unul din principalii jucători ai “Generaţiei de Aur” gălățene. Împreună cu Tofan, în campionatul intern, formează ani de-a rândul una din cele mai bune perechi de fundaşi centrali. “Au fost cei mai frumoşi ani din viaţa mea. Am făcut performanţă alături de nişte colegi deosebiţi. Am fost coleg de cameră cu Tănase, bineînţeles, dar şi cu Bordeianu, Maleş, Tofan. Toţi erau colegi fantastici şi ieşeam cu toţii, cu soţiile, ne întâlneam des şi în afara programului. Vara şi iarna făceam vacanţele tot împreună, nu mai scăpam unii de alţii

Când intram pe teren luptam unul pentru celălalt”, ne-a povestit Pelin despre perioada sa de glorie de la Oţelul, alături de o generaţie de neuitat.

“Pelin, ce amar!”

De Tudorel Pelin ne aducem aminte datorită fizicului său robust, impunător şi atitudinii fără menajamente. Avea intrări “neortodoxe”, dar decise și eficiente, iar spiritul său de sacrificiu pare că s-a întruchipat în ziua de azi în Cristian Sîrghi. Adept al devizei “trece mingea, dar nu trece omul!”, Tudorel va rămâne mereu în inima suporterilor gălăţeni pentru devotamentul demonstrat la fiecare meci şi alături de Tofan, Anghelinei sau Ion Gigi va fi mereu amintit ca unul dintre “fundaşii de oţel” pe care echipa noastră i-a avut.

A jucat pentru Oțelul în nouă sezoane, iar aici s-a remarcat ca fotbalist şi ca fundaş (la Brăila evolua mijlocaş!), reuşind să strângă în tricoul Oţelului 241 de meciuri.

A fost genul de apărător care s-a lipit și la gol. De opt ori, însă cel mai important a fost într-un meci împotriva Rapidului antrenat de Mircea Lucescu în 1997, meci foarte bun între două echipe frumoase şi fruntaşe care ar fi reușit să trimită un spectator cardiac la spital. În minutul 93, Arhire pupă mingea, o aşează la colţul terenului şi centrează în careu, iar Tudorel îl învinge cu talpa pe Lobonț “băgând și el piciorul la un corner” (după cum chiar el declara). Era victoria prin care Oţelul îşi mai prelungea cu o etapă domnia în fruntea clasamentului şi mai făcea o victimă în “cimitirul granzilor”. În ProSportul de a doua zi era titlu mare pe prima pagină: “Pelin, ce amar!”.

“Ceva deosebit pentru mine a fost golul reuşit cu Rapid, în minutul 93. A rămas în istorie!”, a spus Pelin.

Casă blindată cu Oţelul

Sezonul respectiv, cel din 1997/1998, dar și cel anterior, readuc cele mai bune clasări ale echipei (locul 4), după performanța din 1987/1988 și până la titlul de campioană din 2010/2011. Acest lucru îi permite echipei noastre să participe în două rânduri în Cupa UEFA, Tudorel Pelin evoluând în toate cele şase meciuri europene.

Cel mai negru moment din cariera sa este cu siguranţă retrogradarea Oţelului din 2003. După acele clipe de coşmar, Pelin a mai evoluat un sezon pentru echipa gălăţeană, în 2003/2004, când, la vârsta de 35 de ani, încă era unul din jucătorii de bază, acumulând 15 meciuri. “Cimitirul Granzilor” nu a fost ultimul stadion pe care a fost aplaudat. După cele nouă sezoane petrecute aici că jucător, a mai evoluat un an pentru echipa din oraşul care l-a oferit către fotbalul mare, Dacia Unirea Brăila.

Și ca să menționăm și caracterul frumos al acestui “distrugător de atacanţi adverşi”, trebuie menționat că Gabriel Paraschiv nu e primul din istorie pentru care banii nu reprezintă o prioritate. Iată că, un component de bază al “Campioanei Provinciei”, care nu s-a dat înapoi niciodată de la dueluri fizice, bărbătești, câștiga aproximativ 3500 de dolari pe an!

“Iubesc Oţelul! Acolo am trăit cele mai fericite clipe, m-am realizat ca fotbalist şi ţin foarte mult la culorile clubului. Îmi pare rău că ceva s-a rupt, parcă cei care conduc acum nu au suflet. Mergem înainte, amintirile rămân, îmi face plăcere să discut cu orice suporter al Oţelului despre perioada de atunci. Am acasă tricourile mele din acea perioadă pe care le păstrez la loc de cinste, am fanioane, până şi ceasul e cu Oţelul!”, ne-a declarat Tudorel Pelin.

A continuat cu cariera de antrenor, aflându-se mult timp alături de juniorii Oțelului, ca secund al lui Viorel Tănase, crescând jucători care mai târziu au devenit campioni ai României sub culorile roş-alb-albastre. A antrenat ca secund și echipa mare, în perioada în care tot “Tase” era principal, iar în acest moment este antrenor la echipa de juniori a CSM Galați. La CSM este coleg cu Tănase și Ștefan, alte două legende ale Oțelului.

A fost alături de proiectul Suporter Club Oțelul Galați după înființare, a fost chiar antrenor secund și apoi principal, la nivelul ligii a treia.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal