Amintiri, cu Vlad Drăgan (Dunărea Bătrână): „ Noi, cei de la Dunărea Bătrână, am scris mereu cu drag”

195

Având în vedere că sportul și-a pus pauză în perioada pandemiei, încercăm să ne reamintim de lucrurile plăcute. Astfel, ne-am propus să scoatem la suprafață poveștile celor 50 de legende ale Oțelului, din seria intitulată 50 de ani, 50 de legende.

Am luat legătura cu unul dintre cei care a realizat materialele, Vlad Drăgan, de la Dunărea Bătrână (revista online a suporterilor Oțelari), cu care am făcut un interviu despre perioada de activitate a revistei, dar și despre proiectul 50 de ani, 50 de legende.

Toate materialele despre cei 50 de oameni influenți din istoria Oțelului au fost trecute într-o carte, cu numele 50 de ani, 50 de legende, avându-i ca autori pe Vlad Drăgan, Marius Cernat și Marian Săvăstru. La aniversarea a 50 de ani de la înființarea Oțelului, în 2014, a avut loc și un eveniment deosebit, la Sala Sporturilor Dunărea, prilej cu care a fost lansată cartea.

Așadar, începând cu zilele următoare, vom da curs poveștilor despre oamenii care au făcut ca iubitorii de fotbal din Galați să se bucure cu adevărat de fenomen. Până atunci, un interviu cu Vlad Drăgan:

-Ce a însemnat pentru tine proiectul Dunărea Bătrână?

Vlad Drăgan: -Am terminat Facultatea de Jurnalism, dar nu am lucrat niciodată în acest domeniu cu adevărat, așa că pentru mine a fost șansa de a-mi continua pasiunea de a scrie despre fotbal, după anii facultății. La Dunărea Bătrână nu a fost niciodată vorba despre bani, dar am muncit cu cea mai mare plăcere și cu o pasiune pe care nu am pus-o la niciun alt loc de muncă real. Și uite așa, de la zero, fără absolut nicio finanțare de-a lungul timpului, alături de alți oameni care nici măcar nu aveau background ziaristic, Dunărea Bătrână a crescut enorm în cei nouă ani de activitate, devenind una dintre cele mai importante publicaţii online cu profil sportiv din oraşul Galaţi. Pentru OŢELUL şi pentru fanii acestei echipe am construit de la an la an unul dintre cele mai bune şi competitive site-uri ale suporterilor, pentru ca şi noi să ne ridicăm la nivelul echipei noastre. Revista suporterilor avea propriul ei „laborator de ştiri”, în mare parte exclusivităţi, folosind propriile fotografii şi susţinea folosirea limbii române la modul cel mai corect, cu diacritice, refuzând astfel „limbajul de Facebook” tot mai prezent din păcate pe internet în zilele noastre.

-De unde a pornit totul?

V.D.: – In anii 2000 forumurile erau la putere pe internet, pe un astfel de forum, www.otelul-galati-forum.tk, ne-am cunoscut mai bine intre suporteri si de acolo a plecat totul. Ideea unui ziar dedicat în totalitate echipei Oţelul Galaţi s-a înfiripat în mintea suporterilor pentru că echipa noastră a fost mai mereu ignorată de presa centrală. Din acest motiv, “Dunărea Bătrână” a devenit strigătul oricărui fan gălăţean, plictisit de can-can-uri şi avid după informaţii despre echipa lui preferată. Această frustrantă lipsă de respect pentru Oţelul, din partea presei centrale în general, a făcut ca mai mulţi suporteri (adunaţi de prin toate colţurile stadionului, fie ca a fost vorba de Peluza Nord, Sud, Tribuna 1 sau 2) să-şi unească forţele pentru a oferi fiecărui fan roş-alb-albastru şansa de a se simţi mai aproape de echipă. Şi ce nume putea fi mai potrivit pentru revista suporterilor gălăţeni, decât titlul celui mai vechi cântec dedicat echipei noastre: “Dunărea Bătrână”

Ziarul în format electronic a adunat cu timpul alţi şi alţi entuziaşti, toţi fani ai echipei, cărora deşi le lipseau poate cunoştinţele jurnalistice, compensau prin dragostea faţă de culorile roş-alb-albastre. Cu timpul micuţa revistă a evoluat atât cantitativ, cât şi calitativ, transferându-se din format PDF, în spaţiul virtual infinit al internetului şi devenind astfel www.dunareabatrana.ro. Ceea ce a fost la început doar un amalgam de idei s-a transformat în rubrici săptămânale, cronici, articole despre istoria clubului, editoriale semnate mereu de oameni diferiţi, pe care i-a unit un singur lucru: dragostea pentru culorile unei echipe magnifice – OŢELUL GALAŢI.

-Cum ai simțit că a fost perceput proiectul de către comunitatea gălățeană?

V.D.: -Aș putea să dau ca exemplu sutele de comentarii pozitive primite pe site de-a lungul anilor. Mi le voi aduce aminte mereu, pentru că ele au fost motorul publicației și răsplata noastră în plan emoțional.

Noi, cei de la Dunărea Bătrână, am scris mereu cu drag despre pasiunea noastră vizavi de Oţelul şi ne-am bucurat întotdeauna enorm că aceste sentimente sunt împărtăşite în aceeaşi măsură de atâţia suporteri care ne vizitau site-ul. Nu pot să nu mă uit în urmă zâmbind şi să nu îmi aduc aminte de momentele frumoase sau grele trăite în cadrul DB sau chiar pe cele relativ comice, când adormeam în toiul nopţii lângă tastatură, încercând să termin articolele pentru revista care ar fi trebuit să apară a doua zi. Erau vremuri când Dunărea Bătrână apărea doar o dată la şapte zile şi era citită în medie cam de 30 de oameni pe săptămână. Spre final aveam chiar şi peste 14.000 de cititori pe săptămână fiind al treilea site ca cifre din orașul Galați, un lucru incredibil deoarece noi ne ocupam de o singură nișă, nu eram un site generalist!

-Care sunt cele mai frumoase amintiri legate de proiectul Dunărea Bătrână?

V.D.: -Fiind un site al suporterilor unei echipe de fotbal, bineînțeles că cele mai frumoase momente sunt legate în special de meciurile Oțelului, de deplasările făcute împreună. Bucuriile și tristețile noastre au fost mereu direct conectate la rezultatele echipei. Dar o amintire care îmi rămâne mereu vie este aceea în care ne întâlneam înainte de meciurile de acasă, la barul Isharo (defunct și el acum) și vorbeam de Oțelul și despre ce ar trebui să mai facem la Dunărea Bătrână. Cred ca atunci eram cei mai fericiți.

-E ceva ce crezi că ar trebui să știe lumea despre ce s-a întâmplat în acea perioadă și crezi că nu știe?

V.D.: – Când mă uit în spate o fac cu mândria de a fi făcut parte dintr-o generaţie de suporteri care poate spune cu mâna pe inimă că a făcut totul, dar absolut totul, pentru echipa pe care a iubit-o şi a adoptat-o ca pe o parte din familie. Am împărţit poate o bucată de pâine în vreo deplasare, am împărţit bucuria şi suferinţa în casa noastră din Ţiglina III, lacrimi şi îmbrăţişări când am luat campionatul, dar cel mai important am împărţit acelaşi ideal. Şi noi am pus umărul la ridicarea numelui Oţelul Galaţi! Fără noi, fără generaţia noastră, Oţelul poate nu ar fi fost văzută ca o forţă fotbalistică a României.

-De ce a încetat Dunărea Bătrână?

V.D.: -Din mai multe motive, dar cel mai important este acela că și-a dus la bun sfârșit menirea. La fiecare ceas aniversar al Dunării Bătrâne încheiam cu aceste cuvinte: “Atât timp cât va exista Otelul, va exista și Dunărea Bătrână”. Nu m-am gândit niciodată însă că e posibil că Otelul să nu mai existe, dar din păcate s-a întâmplat la falimentul din 2016. Dar Dunărea Bătrână și-a făcut datoria și la acel moment și când suporterii au renăscut echipa, au făcut-o și cu ajutorul nostru. Iar după ce echipa a fost reînființată am considerat că un site al suporterilor nu-și mai are rostul, într-un moment în care noul Otelul eram noi, suporterii, la propriu și la figurat.


 -Un eveniment de referință din viața Dunărea Bătrână îl reprezintă aniversarea de 50 de ani de la aniversarea clubului. Cum ai trăit acel moment aniversar? Ce ți-a plăcut cel mai mult?

V.D.: – Cartea “50 de ani, 50 de legende a fost încununarea celor 9 ani de existență ai Dunării Bătrane. Am putut pune pe hârtie o serie de povești pe care mulți suporteri mai tineri nu aveau de unde să le afle. Este proiectul cel mai important realizat de site-ul nostru, unul care va dăinui mereu și astfel povestea marilor jucători ai Oțelului va rămane mereu scrisă în paginile de istorie ale clubului. Și evenimentul în sine organizat atunci a fost grandiose, Sala Sporturilor „Dunărea” fiind luată cu asalt de suporterii Oțelului la lansare. Gândiți-vă că nu a fost niciun meci de fotbal acolo, dar lumea a venit ca să-și arate respectul față de legende.

Cum vezi viitorul Oțelului în continuare?

V.D.: -Prefer să nu comentez…

Alex Lungeanu
Alex Lungeanu
Alex Lungeanu
Alex Lungeanu