50 de ani/50 de legende: LAURENȚIU BUȘ

98

Despre Laurențiu Cosmin Buş întotdeauna va fi scrisă o pagină separată în istoria Oțelului. “Omul Supercupă” s-a născut la 27 august 1987 în Cluj-Napoca. La 16 ani a luat contact cu prima echipă a Universităţii Cluj, făcând parte din lotul lărgit, primul meci pentru “şepcile roşii” jucându-l în sezonul 2003/2004, în Liga a II-a.

Prima persoană care a apreciat potențialul mijlocașului de bandă stânga a fost Gheorghe Hagi, pe atunci antrenor al Politehnicii Timișoara. Acesta l-a convins pe patron să investească 500.000 de dolari, cât cerea Universitatea Cluj pe el, dar odată ajuns la Poli a evoluat doar pentru echipa a doua. După plecarea lui Hagi de la Timișoara, atenția asupra lui Laurențiu a dispărut, acesta nefiind preferat în fața tinerelor speranțe autohtone. Astfel, a revenit după doar un an la prima iubire, “U”, cu care a promovat în “A” din primul sezon. Debutul în eșalonul întâi s-a produs în 2007, la un egal (1-1) între “U” și Ceahlăul Piatra Neamț. Contactul cu prima echipă s-a pierdut pe alocuri, el fiind trimis la “satelit” în câteva rânduri, în urma unor conflicte cu antrenorul Alpar Meszaros. Buş a dovedit tărie de caracter și încredere în forțele proprii, declarând că preferă să joace în liga a 4-a (unde evolua Universitatea II) decât la prima echipă sub comanda lui Meszaros.

Odată cu preluarea clubului de către Florian Walter, Buş a intrat din nou într-un con de umbră. A fost cedat la Arieșul Turda (echipă cu o Cupă a României în palmares), iar de aici a fost adus liber de contract la Oțelul! O eroare managerială a făcut însă ca el să fie împrumutat înapoi la Turda, deoarece jucătorul evoluase în acel an competițional pentru două echipe deja: “U” Cluj și Arieșul. Astfel, Oțelul ar fi riscat depunctarea în cazul în care l-ar fi utilizat pe teren, iar Buş a trebuit să revină la una din cele două echipe sub formă de împrumut și cum “U” își dorea reconstrucția, singura alternativă a rămas Arieșul. Adus la insistențele lui Dorinel Munteanu (care îl cunoștea din perioada “U”), la Oțelul nu s-a impus niciodată ca om de bază, acumulând doar 35 de meciuri în două sezoane și jumătate în toate competiţiile, timp în care a marcat doar două goluri, dar ce goluri! Concurența cu Iorga, Antal, Silviu Ilie sau Ochiroşii, coroborată cu diverse accidentări suferite, l-au ținut departe de teren. A explodat într-un moment în care nimeni nu mai credea că este material bun de Oţelul. A fost rezervă eternă pe aproape tot parcursul campionatului 2010-2011, dar când antrenorul Dorinel Munteanu a apelat la el pe finalul sezonului, Buş şi-a făcut din plin datoria. A contribuit în doar câteva meciuri la un titlu istoric, dând 3 pase de gol şi marcând o dată pe final de campionat. Pentru el era ca şi cum abia începuse campionatul, aşa că a fost apoi cel mai bun om al Supercupei cu Steaua, câştigate de Oţelul, după golul senzaţional marcat de Laurenţiu. De altfel, el a fost ales MVP-ul partidei, fiind premiat de către campionul mondial la box, Lucian Bute, suporter al echipei Oţelul.

Revenind la titlul câştigat, Buş a reuşit această performanţă alături de colegii săi la chiar primul sezon în tricoul roş-alb-abastru! Deşi nu jucase mai deloc tot sezonul, micuţul mijlocaş a surprins pe toată lumea şi a dat semnul trezirii Oţelului, care avea să câştige toate meciurile din final, totul pornind de la pasa sa de gol în jocul de la CFR Cluj! Apoi, singurul gol pentru Oțelul în Liga 1 a fost discutat foarte puțin, în ciuda importanței sale. Pe 9 mai 2011, în etapa a 32-a, Oțelul întâlnea Victoria Brăneşti. Echipa din satul cu acelaşi nume avea o motivație extraordinar de puternică, sub formă de “cărămizi” de bani, deși era matematic retrogradată. Contracandidatele așteptau pasul greșit al Oţelului, astfel că au trimis pachete de bani la Brăneşti pentru ca Victoria să opună o rezistenţă eroică. Golul lui Buş din minutul 32, dedicat mamei, în fața unei echipe disperate să câștige, dar şi centrarea de la golul lui Paraschiv din minutul 90 au contribuit la păstrarea distanței față de timișoreni, la moralul echipei, la frustrarea rivalilor de atunci, dar şi la liniștea lui Dorinel în vederea pregătirii “finalei campionatului”, care se desfășura chiar în etapa următoare. Mai mult, contra Timişoarei, Laurenţiu a trimis centrarea perfectă pentru Pena, care a adus titlul şi nebunia fumoasă la Galaţi! În următorul sezon, Dorinel Munteanu a încercat forțarea sa în condițiile în care concurența a crescut calitativ, în locul lui Ochiroşii fiind transferat Sorin Frunză, gălățeanul campion cu Unirea Urziceni. Numai că Laurenţiu s-a reîntors la forma sa obişnuită. A jucat în 16 partide fără a marca vreun gol. Tot în sezonul 2011/2012 a participat și în Champions League, în meciul pierdut la București împotriva Benficăi. În următorul an i-a mers și mai prost,  evoluând în doar 6 meciuri, de două ori din postura de rezervă. În finalul anului 2012 a părăsit Oțelul de comun acord cu clubul, cu destinația Rusia, în Liga a 2-a, la Enisey Krasnoyarsk. A revenit în ţară după aventura rusească şi a trecut pe la mai multe echipe din Liga I.

Laurenţiu Buş (după Supercupa cu Steaua): “Adevărul e că în viața mea nu am dat atâtea interviuri. Sincer, cred că se face prea multă vâlvă pentru un gol.”

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal