50 de ani/50 de legende: STELIAN BORDIEANU

133

A început ca atacant

Stelian Bordieanu s-a născut pe 15 septembrie 1968 la Petricani. Fotbalul l-a început la Liceul cu Program Sportiv din Bacău, la vârsta de 12 ani. „Prima dată am început ca atacant şi pot să spun că nu mă descurcam rău. Doar că pe la 14 ani am intrat în poartă la un antrenament şi de atunci nu m-a mai scos nimeni de acolo”, ne-a povestit Stelică Bordieanu.

Când a venit momentul pentru efectuarea stagiului militar, Bordieanu n-a lăsat deoparte fotbalul şi a apărat un an poarta celor de la Textila Buhuşi. După armată a trecut la Cetatea Tg. Neamţ, pentru care a evoluat în trei sezoane. Acolo s-a făcut remarcat şi transferat de către Politehnica Iaşi, formaţie aflată în liga secundă.

La primul sezon în Divizia A a fost ales cel mai bun portar

Două sezoane de excepţie făcute în poarta celor de la Politehnica Iaşi l-au adus în atenţia cluburilor mari din Divizia A. Dinamo l-a transferat în 1994, dar după un tur de campionat în care Bordieanu n-a avut loc să se afirme, fiind considerat de către antrenor a treia variantă după Prunea şi Tene, a fost nevoit să plece.

Deranjat de faptul că nu i s-a dat şansa să se afirme, Bordieanu şi-a căutat echipă şi a fost împrumutat la FC Braşov. Goalkeeperul a debutat în poarta Braşovului la un meci cu Ceahlăul, scor 1-1, iar după acel retur a fost ales cel mai bun portar din Divizia A, fiind cel care a ţinut echipa braşoveană pe linia de plutire. Evoluţiile foarte bune de la Braşov l-au readus la Dinamo, dar din nou echipa bucureşteană nu i-a dat nicio şansă lui Bordieanu. A urmat un nou împrumut, de această dată la Oţelul Galaţi.

„Am apărat bine la Iaşi, apoi m-a luat Dinamo. Era o concurenţă mare şi m-am dus la Braşov să joc. Am fost ales cel mai bun portar al campionatului şi Dinamo m-a chemat înapoi, dar iar nu mi-au dat nicio şansă să joc acolo. Am fost căutat de la Galaţi de către Vasile Simionaş, antrenorul care mă ştia bine de la Iaşi, şi preşedintele Marius Stan. M-am decis să mă duc, fără să mă mai gândesc la plecare.”

Ales cel mai bun portar din Divizia A şi de la Oţelul

Bordieanu a apărat în 13 partide poarta Oţelului în returul 95-96 şi s-a descurcat de minune. Dinamo l-a căutat din nou şi a dorit să-l readucă. Sătul de clubul bucureştean, Bordieanu a refuzat şi a dorit să rămână la Galaţi. Astfel, a apărut o suspendare a sa de trei luni, după care a putut semna cu Oţelul. A devenit titular de drept, cu 26 de meciuri bifate. A primit din nou titlul de cel mai bun portar din Divizia A, a doua oară, de această dată în culorile Oţelului.

„Nu vă fie frică, apără Stelică!”

Ediţia 96-97 a fost decisivă în cariera lui Bordieanu. Într-un meci disputat de gălăţeni acasă cu Ceahlăul, în care Oţelul conducea cu 2-1, cu doar cinci minute înainte de finalul jocului, arbitrul Zotta a dictat penalti pentru oaspeţi. A fost momentul în care 10.000 de oameni au început să scandeze „Nu vă fie frică, apără Stelică!”, devenit apoi un hit la meciurile cu Bordieanu în poartă. Stelică s-a conformat scandărilor şi a scos penaltiul!

„A fost poate cel mai frumos moment din carieră. Era extrem de impresionant să vezi că un stadion întreg scandează aşa ceva. Mereu am fost mobilizat la maximum la meciurile disputate acasă tocmai pentru că aveam stadionul plin. La meciul cu Ceahlăul eram într-o perioadă foarte bună a carierei şi chiar aveam încredere că pot apăra acel penalti. Publicul s-a bucurat mai ceva ca la un gol”, ne-a spus Stelică, despre momentul memorabil.

Om de bază în „Generaţia UEFA”

Stelian Bordieanu a rămas la Oţelul până în sezonul 2000-2001, timp în care a prins şi perioada meciurilor din Cupa UEFA. A fost de fapt unul dintre oamenii de bază ai echipei de atunci.  „Faptul că ne-am calificat de două ori la rând în Cupa UEFA în acele timpuri era ceva de neimaginat, pentru un club de provincie. Prima experienţă a fost mai puţin plăcută, acel 4-2 cu HIT Gorica, când meritam să ne calificăm dupa joc. În al doilea an am reuşit să mergem mai departe un tur după ce am trecut de Sloga Jugomagant. Au fost mai multe meciuri frumoase pe care le-am petrecut la Oţelul, nu doar cele europene.

Mi-aduc aminte cu plăcere de un 3-1 acasă cu Dinamo, de 3-1 la FC Naţional, ori de celebra victorie, 1-0, contra Rapidului cu golul lui Pelin”.

Stelică al Oţelului a spus că toată perioada petrecută la Oţelul, pusă cap la cap, a fost minunată, fără să regrete nimic de atunci.

Retragere devreme, revenire în lot la doi ani distanţă

Retragerea a venit mai devreme decât ar fi trebuit. La doar 33 de ani, Bordieanu s-a retras din cariera de portar. Vârsta la care unii goalkeeperi abia încep să se afirme a fost cea la care portarul de legendă al Oţelului a considerat că-i mai bine să se dea deoparte. A fost vorba de o accidentare, dar şi de faptul că dorea să stea mai mult cu familia.

Totuşi, în ediţia 2002-2003 a fost chemat la datorie de Oţelul! „Când am fost chemat, am venit imediat să ajut clubul!”, ne-a spus Bordieanu. Mai precis, antrenorul de atunci, Costel Orac, avea la dispoziţie doar doi portari, Iliuciuc şi Borş. După ce primul s-a accidentat, Bordieanu a fost chemat pentru a sta pe bancă. Orac ştia că se poate baza pe experienţa lui Stelică în cazul în care şi cel de-al doilea portar ar fi devenit indisponibil.

Copiii săi, juniori la Oţelul

O lungă perioadă după retragere Bordieanu a fost antrenor. A început la Oţelul, la grupele de copii, unde a reuşit să câştige Campionatul Naţional cu echipa de Juniori A în 2005, performanţă unică în club la acest nivel. În echipa de atunci se aflau Laurenţiu Iorga, Silviu Ilie, Marian Cârjă sau Alexandru Tudose. A fost apoi „principal” la Politehnica Galaţi (Liga a treia), formaţie care sub comanda sa a avut cea mai bună clasare. A trecut apoi pe la FCM Dunărea şi la Cetatea Tg. Neamţ, după care şi-a îndreptat atenţia către propriii copii. Are urmaşi pe măsura valorii sale: Ştefan și Andrei, cei doi copii ai săi, au evoluat deja pentru Oțelul în liga secundă. Primul dintre ei a trebuit să se lase de fotbal din cauza unei accidentări, iar cel de-al doilea este la SC Oțelul, în Liga a III-a.

„Nu i-am forţat eu să facă fotbal, doar că le place fenomenul. Îi supraveghez şi încerc să-i ghidez. Nu-i obligatoriu să devină fotbalişti, important e să fie sănătoşi”.

În prezent, pe lângă atenţia acordată copiilor, Stelian Bordieanu este şi administratorul unei firme de mobilă din Galaţi.

De numele lui Stelian Bordieanu se leagă și renașterea spiritului oțelar în proiectul Suporter Club Oțelul Galați. A fost primul dintre legendele clubului care s-a alăturat suporterilor și a fost chiar antrenor principal în două rânduri. Mai întâi a reușit promovarea din liga a patra în cea de-a treia, iar după o pauză de un sezon a revenit pe banca tehnică a echipei ca principal, iar după doar câteva echipe a demisionat, chiar dacă echipa se clasa pe primul loc la acel moment.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal