50 de ani/50 de legende VIOREL ANGHELINEI

147

Viorel Anghelinei s-a născut pe 16 februarie 1959 în Comănești (jud. Bacău). Fotbalul l-a început în cadru organizat la Iași, la Liceul cu Program Sportiv ”Mihai Eminescu”, unde la vârsta de 12 ani a fost legitimat ca fotbalist pentru prima dată. A fost observat și adus la Politehnica Iași, însă a debutat pentru “Poli” abia după un stagiu de rodaj în Divizia C la Nicolina Iași.

La 20 de ani a apărut pentru prima oară în Divizia A. Cu toate că televiziunea era în acei ani un privilegiu, Viorel Anghelinei a debutat, totuşi, în faţa camerelor de filmat, într-un meci pierdut la Cluj, împotriva Universității. După doar un sezon și două meciuri bifate, a venit în Galați, la FCM, cu care a retrogradat în B, dar clubul său a fuzionat cu Dunărea, a revenit în A și a retrogradat din nou. În 1985 a trecut la Oțelul împreună cu un întreg contingent, printre care şi Vaişcovici sau Ralea, pentru a forța promovarea care nu s-a lăsat așteptată și a venit încă din primul sezon.

“Sunt mândru că am bătut Juventus”

Anghelinei a pus umărul la calificarea extraordinară în Cupa UEFA și doborârea uriașului club italian – Juventus, formând un duo extraordinar de fundaşi centrali împreună cu Mario Agiu. Cuplul Anghelinei-Agiu s-a dovedit a fi unul extrem de solid, depășind în ochii unora valoarea cuplului din apărarea naționalei României de la acea oră! Chiar și individual, Viorel Anghelinei poate că ar fi meritat șansa de a evolua în Echipa Națională, însă în acea perioadă existau altfel de interese, Oțelul nefiind considerată demnă de o astfel de onoare, spre deosebire de echipele cu puternice înclinaţii comuniste din acea vreme.

“Am venit la Galaţi în ’81, la FCM, în cele din urmă am ajuns la Oţelul. Cariera mea a fost marcată de anii petrecuţi aici, timp în care am fost şi căpitan de echipă. Am obţinut performanţe frumoase, au fost clipe de neuitat”, a spus Anghelinei, care a alcătuit şi un top trei al celor mai importante momente din perioada de la Oţelul.

„Pe primul loc e meciul cu Juventus. Sunt mândru că am bătut Juventus! Am avut ocazia să joc împotriva echipei care abia câştigase Cupei Campionilor, care avea în lot numai jucători de clasă: Altobelli, Laudrup, Cabrini şi mulţi alţii. La retur a fost altceva, era primul nostru joc în nocturnă, prima ieşire din ţară. Apoi, momente importante au mai fost: promovarea în prima ligă cu Oţelul, sărbătorită de tot oraşul, şi clasarea pe patru la finalul primului sezon în Divizia A”.

Adeseori căpitan de echipă, a jucat timp de şapte sezoane pentru Oțelul Galați, dintre care trei în Divizia B. Bilanțul său la apus de carieră adună 162 de meciuri jucate în primul eşalon și două goluri înscrise, plus alte aproape 100 de meciuri în Divizia B şi încă 13 goluri! Suporterii vechi şi-l amintesc pentru eleganţa din intervenţii, detenta impresionantă, dar şi pentru faptul că avea un şut de senzaţie. Legenda spune chiar că ar fi reuşit performanţa de a sparge plasa la un meci de campionat, deschizând astfel drumul tunarilor din apărarea Oţelului, înaintea unor nume precum Cătălin Tofan, Ion Gigi sau Vali Ştefan.

“Ştiu că a fost un gol de acest gen, nu mai ţin minte în ce meci. E frumos că se păstrează încă legenda”, a spus Anghelinei despre şutul care a rupt plasa adversă.

De la Oțelul a mers iar în eşalonul secund, la Ceahlăul Piatra-Neamț, activând într-un dublu rol bizar de jucător-arbitru, timp de un sezon. În 1993, la 34 de ani, a renunţat definitiv la cariera de jucător și s-a dedicat arbitrajului, obținând în 1997 ecusonul FIFA, pe care l-a deţinut până în 2002. Este considerat unul din arbitrii de valoare pe care i-a dat fotbalul gălăţean, iar fiul său continuă pe acelaşi drum în zilele noastre.

După încheierea carierei de central a oscilat între un rol în club sau unul de observator, iar în cele din urmă s-a decis la cel dintâi. A activat în cadrul clubului Oțelul, deținând chiar şi funcția de președinte în 2005, anterior sosirii lui Marius Stan și fiind aproape din nou de această titulatură în 2011, când s-a dorit îndepărtarea aceluiaşi Marius Stan din club, de către acţionarii de atunci.

Să joc împotriva echipei care abia câştigase Cupei Campionilor, care avea în lot numai jucători de clasă: Altobelli, Laudrup, Cabrini şi mulţi alţii. La retur a fost altceva, era primul nostru joc în nocturnă, prima ieşire din ţară. Apoi, momente importante au mai fost: promovarea în prima ligă cu Oţelul, sărbătorită de tot oraşul, şi clasarea pe patru la finalul primului sezon în Divizia A”.

Adeseori căpitan de echipă, a jucat timp de şapte sezoane pentru Oțelul Galați, dintre care trei în Divizia B. Bilanțul său la apus de carieră adună 162 de meciuri jucate în primul eşalon și două goluri înscrise, plus alte aproape 100 de meciuri în Divizia B şi încă 13 goluri! Suporterii vechi şi-l amintesc pentru eleganţa din intervenţii, detenta impresionantă, dar şi pentru faptul că avea un şut de senzaţie. Legenda spune chiar că ar fi reuşit performanţa de a sparge plasa la un meci de campionat, deschizând astfel drumul tunarilor din apărarea Oţelului, înaintea unor nume precum Cătălin Tofan, Ion Gigi sau Vali Ştefan.

“Ştiu că a fost un gol de acest gen, nu mai ţin minte în ce meci. E frumos că se păstrează încă legenda”, a spus Anghelinei despre şutul care a rupt plasa adversă.

Arbitru de primă ligă după cariera de fotbalist

De la Oțelul a mers iar în eşalonul secund, la Ceahlăul Piatra-Neamț, activând într-un dublu rol bizar de jucător-arbitru, timp de un sezon. În 1993, la 34 de ani, a renunţat definitiv la cariera de jucător și s-a dedicat arbitrajului, obținând în 1997 ecusonul FIFA, pe care l-a deţinut până în 2002. Este considerat unul din arbitrii de valoare pe care i-a dat fotbalul gălăţean, iar fiul său continuă pe acelaşi drum în zilele noastre.

După încheierea carierei de central a oscilat între un rol în club sau unul de observator, iar în cele din urmă s-a decis la cel dintâi. A activat în cadrul clubului Oțelul, deținând chiar şi funcția de președinte în 2005, anterior sosirii lui Marius Stan și fiind aproape din nou de această titulatură în 2011, când s-a dorit îndepărtarea aceluiaşi Marius Stan din club, de către acţionarii de atunci.

În rest, a deținut funcții care au acoperit în special spectrul responsabilităților de licențiere (de care s-a achitat cu succes până acum) și de Resurse Umane, fiind unul din artizanii din birou ai performanțelor din 2011. Chiar şi după schimbarea patronatului, Viorel Anghelinei a rămas unul din puţinii oameni care au rezistat în club.

Alex Lungeanu
Alex Lungeanu
Alex Lungeanu
Alex Lungeanu