50 de ani/50 de legende MIHAI GURIȚĂ

174

Unul din cei mai iubiți jucători ai Galaţiului din generația anilor ‘90 a fost cu siguranţă Mihai Guriță, născut la Dumbrăveni (jud. Suceava), la 1 Februarie 1973. Atacantul și-a început cariera profesionistă destul de târziu, la Bucovina Suceava în Divizia B, la vârsta de 20 de ani, unde a jucat timp de patru sezoane. A urmat trecerea la Foresta Fălticeni, cu care a câștigat în următorul sezon promovarea de pe primul loc, evoluând în 21 de partide și fiind marcator a patru goluri.

Echipa suceveană nu a reușit să facă față și a retrogradat în primul an, cu Guriță înscriind totuşi de şase ori în 33 de meciuri. Ajuns deja la vârsta de 25 de ani, Guriţă n-a mers cu Foresta înapoi în Divizia B, ci s-a transferat în 1998 la Oțelul Galați, pentru care a evoluat timp de 6 sezoane. La final cifrele sunt: 150 de meciuri în primul eşalon în tricoul roș-alb-albastru și 31 de goluri înscrise. Apogeul l-a atins în sezonul 2001-2002, când, cu 11 goluri, s-a apropiat de podium în clasamentul golgheterilor.

Cifrele nu pot descrie însă comportamentul lui Guriță din teren. Atacant exploziv, foarte rapid și cu o disponibilitate la efort ieșită din comun, a marcat multe goluri în urma unor demarcări la limită ofsaidului. A fost deosebit de util și la fazele fixe, unde își punea în valoare mobilitatea prin execuții acrobatice, cum a fost foarfeca înscrisă chiar în poarta Oțelului pe când evolua la Farul Constanţa, procedeu pe care-l reuşise şi la echipa noastră în mai multe rânduri. A evoluat în “Echipa de Aur” a Galaţiului și în Cupa UEFA. În competiţiile europene a prins 4 meciuri pentru Oțelul, însă fără a înscrie.

Unul dintre cele mai frumoase goluri ale sale pentru Oţelul a fost reuşit în 2002, când a marcat din „foarfecă”, procedeu reuşit la perfecţie, în chiar primul meci din returul de vis, la victoria 2-0, cu FC Naţional. “Motoreta”, cum era poreclit, a rămas celebru pentru că l-a făcut pe Gică Popescu să-şi agaţe ghetele în cui, după ce l-a întors pe toate părţile şi a scos untul din fostul căpitan al Naţionalei şi al Barcelonei la un Oţelul – Dinamo 2-0, din noiembrie 2002, când Guriţă a înscris de altfel ambele goluri. După meci, atacantul dintr-o bucată al roş-alb-albaştrilor chiar i-a recomandat lui Popescu să se retragă spunându-i “Lasă-te, nea Gică, fiindcă te faci de râs!”, iar fundaşul s-a conformat şi şi-a reziliat contractul cu gruparea bucureşteană.

Celebră este şi scandarea des folosită de publicul gălăţean pe care nu o putem reda în totalitate aici din motive educaţionale, prin care suporterii oţelari îşi atacau adversarii prin intermediul vârfului lor de lance: “Guriţă-Guriţă dă-le la …..”.

Puţini mai ţin minte şi faptul că atacantul nostru s-a transformat şi în portar de ocazie la un meci plin de tensiune cu Rocar, în care goalkeeperul Cristi Munteanu a fost eliminat, iar guralivul nostru vârf de atac a încasat un gol din penalty-ul rezultat.

Tip aprig şi conflictual, a intrat în clinciuri adeseori chiar şi cu suporterii gălăţeni, mai ales după ce a ratat o sumedenie de ocazii în manşa tur a barajului cu FC Bihor din 2003, lucru care avea să coste până la urmă formaţia gălăţeană care retrograda la finalul acelui sezon. Cu toate acestea, el a rămas la Galaţi încă un tur, mai ales că Oţelul a revenit în primul eşalon în doar câteva zile, după ce s-a eliberat un loc în urma fuziunii dintre Astra şi Petrolul.

Plecarea sa din postura de jucător de bază, în 2003, a produs stupoare în rândul gălăţenilor, el dezicându-se de preşedintele de atunci, Nicolai Boghici, cu care s-a certat pentru că nu plătea primele de joc. A ales Farul, pentru care a mai evoluat timp de patru sezoane, iar la vârsta de 33 de ani încă făcea subiectul discuțiilor legate de transferuri în Liga I! A ajuns la Steaua, deşi avea o vârstă, dar nu a prins decât cantonamentele şi partidele amicale, trecând apoi la Buzău, ultima escală în prima divizie a fotbalului românesc, unde a făcut cuplu în atac cu fostul să coleg de la Oţelul, Ion Viorel! S-a întors apoi în judeţul de baştină, Suceava, unde a luat la rând mai toate echipele din zonă. Pentru că nu mai putea trăi doar din fotbal a muncit şi ca angajat la o firmă de transport, dar nu s-a retras din activitatea sportivă!

La vremea redactării articolului, în 2014, încă mai practica fotbal, în eșaloanele inferioare, ca antrenor-jucător la ACS Sporting Suceava, unde evolua chiar şi pe postul de fundaș central, însă era cel mai bun jucător al echipei și golgheterul acesteia, la 41 de ani. Asemeni lui Rivaldo…

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal