50 de ani/50 de legende VIVI STAMATE

249

Vivi Stamate e un gălățean 100%, născut și crescut în orașul de pe malul Dunării. S-a născut pe 17 ianuarie 1960 și a început fotbalul la vârsta de nouă ani, sub comanda inegalabilului antrenor Zoltan David, la FC Galați. A renunțat la fotbal după terminarea junioratului, la vârsta de aproape 18 ani, dar a revenit în 1980, când a devenit legitimat la Ancora Galați. La Oțelul s-a transferat în anul 1982, făcând parte din echipa care a promovat pentru prima oară în Divizia A şi cu care a reușit să se califice și în Cupa UEFA. La Oțelul a evoluat timp de cinci sezoane, transferându-se la Dacia Unirea Brăila în 1987, cu puțin timp înaintea partidei cu Juventus.

“Am trăit o perioadă extraordinară la Oțelul Galați ca fotbalist. Am avut ocazia să lucrez cu antrenori foarte buni la acea vreme, începând cu Angelo Niculescu, fost selecționer al echipei naționale, și terminând cu regretatul Costică Rădulescu. Am prins generația extraordinară din anii ’80 a Oțelului și sunt mândru că am pus umărul la acele performanțe”, ne-a spus Vivi Stamate despre perioada sa ca fotbalist la Oțelul.

A fost un jucător orientat către atac, boem, care a jucat cu zâmbetul pe buze. Era un artizan al spectacolului și al frumosului în fotbal. Așa a și ieșit în evidență, cu stilul său de a fermeca publicul cu driblinguri fine și reușite în cascadă.

“N-aveam un post preferat. Eram un jucător specific de atac. Am privit fotbalul exact ca pe un joc și l-am practicat cu zâmbetul pe buze. Mi-a făcut deosebită plăcere. Satisfacțiile mele au fost cele morale, nu materiale”, ni s-a confesat Vivi Stamate.

Promovarea din anii ’80, sărbătorită precum titlul din 2011

Vivi Stamate a fost unul dintre cei care au contribuit decisiv la promovarea Oțelului în prima ligă. La acel moment, bucuria din oraș a fost comparabilă cu cea de la câștigarea campionatului din 2011.

“Promovarea în prima ligă a fost văzută ca un lucru extraordinar. Manifestarea localnicilor ca bucurie pentru realizare a fost asemănătoare cu cea din 2011, când s-a câștigat campionatul. Atunci, în acele timpuri, și în liga a doua erau zeci de mii de spectatori. Stadionul Dunărea era neîncăpător”.

Printre colegii lui de cameră din perioada Oțelul se numără și Marius Stan, actualul primar al orașului și fost director general al clubului.

Meciul preferat al lui Vivi Stamate din cariera sa de jucător a fost cel cu Sportul Studențesc din Cupa României, din primul an al Oțelului în prima ligă. “Sportul era o echipă de top atunci în România, cu foarte mulți jucători valoroși în lot, printre care și Hagi. A fost foarte multă lume la stadion, partida a avut o încărcătură aparte. S-a ajuns în prelungiri, unde am reușit să ne impunem cu 4-1. Ca implicare emoțională, descătușare alături de spectatori, a rămas meciul meu preferat”, ne-a precizat Stamate.

Adulat și contestat

Vivi Stamate era unul dintre jucătorii care ieșeau foarte ușor în evidență, tocmai prin încăpățânarea sa de a face spectacol. Ridica mii de spectatori în picioare la exercițiile tehnice reușite. Totuși, de multe ori, publicul îl taxa pentru stilul boem de joc.

“N-am avut cea mai bună relație cu spectatorii. Fiind un boem, eram înjura și aplaudat în același timp uneori! Înjurăturile m-au motivat, însemna că sunt acolo. Ca fotbalist, când nu ești înjurat înseamnă că nu exiști. Am jucat cu zâmbetul pe buze mereu. Calitatea mea principală a fost inteligența, pentru că n-aveam calități fizice de fotbalist. Compensam prin tehnică și prin anticipare, dar și prin driblingul care a scos pe multă lume din sărite”, afirmă Vivi Stamate, care își aduce aminte și de un episod specific pentru ceea ce a declarat mai devreme.

“La un meci cu Buzăul, în 1982, în Divizia B, la scorul de 0-0 am reușit să driblez mai bine de jumătate din echipa adversă, am driblat și portarul, dar și poarta adversă! M-am trezit cu mingea în spatele porții. Jocul s-a terminat cu 5-0 pentru Buzău, vă dați seama cam ce am primit atunci.”

De două zeci de ani, dedicat Oțelului ca antrenor

După ce a plecat de la Oțelul, „Vivi” Stamate a mai evoluat timp de încă cinci sezoane pentru Dacia Unirea Brăila, după care s-a retras din activitatea de fotbalist. Din 1994 a devenit antrenor de copii și juniori la Oțelul, club la care a rămas până în zilele noastre. A mai fost antrenor la echipa secundă a clubului, iar acum a ajuns șeful Centrului de Copii și Juniori.

“M-am orientat către cariera de antrenor. Prima calificare a fost obținută în 1994, iar de atunci până în prezent activez în cadrul clubului Oțelul Galați. Mi-a plăcut să lucrez cu copiii”.

Printre cei care au trecut prin mâna sa de antrenor de copii și juniori se numără și cei care au reușit să câștige campionatul cu Oțelul în 2011: Ionuț Neagu, Cornel Râpă, Laurențiu Iorga, Silviu Ilie, Samoel Cojoc, dar și mulți alții deveniți fotbaliști din pepiniera roș-alb-albastră.

“Câștigarea campionatului a fost senzațională. În 2007 când s-a retras Viorel Tănase nu mai era niciun gălățean în lot. În 2011 s-a câștigat titlul cu jumătate din echipă crescută aici. Ceea ce înseamnă mai mult decât trofeul în sine”.

Pentru contribuțiile sale la performanțele clubului din anii ’80, pentru stilul său unic de joc, pentru devotamentul demonstrat de-a lungul timpului și pentru foarte multe alte motive, Vivi Stamate face parte din cele 50 de legende ale Oțelului.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal