50 de ani/50 de legende. ADRIAN SĂLĂGEANU

164

Născut pe 9 aprilie 1983, la Carei, a început fotbalul la Olimpia Satu Mare, ca mijlocaș de bandă stângă. Din 2001, joacă timp de patru sezoane în Divizia B, unde treptat se impune ca jucător de bază, înainte de a face pasul către Divizia A, la Gloria Bistrița. Aici nu evoluează mult, însă destul încât să intre în vizorul marilor echipe, fiind foarte aproape de a semna cu Rapid București. La acea vreme Adrian Ioan Sălăgeanu era considerat unul din cei mai talentați jucători ai generației sale.


De aici însă, povestea sa nu mai urmează un curs normal sau fericit. În 2006 este diagnosticat cu hepatita B, o boală grea care afectează printre altele comportamentul corpului la efort. În luptă cu boala, e abandonat de clubul de care aparține, după ce e trimis mai întâi pe la echipa secundă. După un an și jumătate reușește să învingă virusul și revine în circuitul fotbalistic, dar nu la nivel înalt, ci la Someșul Satu Mare în Divizia C.

La aproape 25 de ani și fără vreo perspectivă fotbalistică clară ia în calcul abandonarea definitivă a fotbalului spre o profesie care să îi poată asigura viitorul. După o trecere fără prea multe de povestit pe la Dacia Mioveni, în “B”, revine la Someșul, de unde Petre Grigoraș, care îşi aduce aminte de el, îl cere insistent la Oţelul, pentru a înlocui o altă legendă, pe Dorin Semeghin. De aici încolo a avut una dintre cele mai spectaculoase reveniri în fotbalul românesc: din Liga a III-a, în Champions League!


La Galați sosește la începutul lui 2008. Se va integra destul de greu în echipă din mai multe motive. Ar putea fi diferența enormă dintre eșaloanele unu şi trei sau reprofilarea sa în fundaș stânga, el fiind la bază mijlocaş pe acea parte de teren. Cert este că începe pe postul de fundaș, într-un sistem, ce-i drept, ultraofensiv al lui Petre Grigoraș, în care se putea întâmpla ca fundașii de bandă să urce mai sus decât mijlocașii.


Primul meci, primul hop! Intră în locul lui Semeghin în celebra partidă pierdută cu 1-0 acasă cu Rapid, în care antrenorul îl trimite la şah pe “Seme”. Fundaşul stânga se plânsese la pauză că giuleştenii joacă foarte dur, iar nou-intratul “Sălă” va simţi pe propria piele asta, după ce primeşte un genunchi în rinichi şi urinează sânge după partidă. Este acelaşi meci în care Ovidiu Haţegan, unul din cei mai buni arbitri din România în acest moment, jefuieşte practic Oţelul, acordând două cartonaşe roşii oţelarilor Brujan şi Paraschiv şi refuzând un penalty clar la Jula pe final.

Efectul “Grig” a devenit permanent pentru Sălăgeanu, la fel ca și în cazul coechipierului Ramses Gado (mijlocaș dreapta reprofilat fundaș dreapta). Astfel, Sălă nu va mai urca la mijloc nici în mandatul lui Dorinel Munteanu, nici la naționala României și nici la următoarea sa echipă.

Oțelul Galați câștigă încă un fundaș de bandă, cu picior fin și execuții precise, cu imaginație și viteză, făcând mult mai ușoară despărțirea fanilor de Semeghin. Astfel, apare în echipă un excelent executant de lovituri libere, deşi la primele antrenamente Janos Szekely vrea să-i arate cine e şeful în vestiar şi îi taie elanul spunându-i că doar el execută fazele fixe la echipă.

După alungarea lui Semeghin şi plecarea lui Szekely la Steaua (la care îşi va îngropa cariera destul de luminoasă la acea vreme), “Sălă” devine executantul numătul 1 al fazelor fixe. Marchează superb cu stângul într-o revenire de senzaţie cu Poli Iaşi (3-2) şi îi câştigă definitiv pe suporterii gălăţeni prin centrările ce aduc aminte de perfecţiunea lui Semeghin.

Bilanțul său la Oțelul se materializează prin 116 meciuri în prima ligă dintr-un total de 123 în toate competițiile și 3 goluri marcate. Însă de o importanță deosebită este aportul la câștigarea titlului din 2011 și a Supercupei din același an, venită la pachet cu o fotografie în care îl provoacă pe Lucian Bute la un meci de box.

În ciuda atitudinii războinice din fotografia menționată, “Sălă” a fost departe de a fi un jucător dur. De altfel, ca o amintire sâcâitoare, participarea în Champions League i-a adus prima eliminare din carieră. Cartonaşul roşu a venit chiar în primul meci jucat, la Basel, într-un joc în care, cu “Sălă” în teren 90 de minute, am fi putut mai mult.

Prinde şi naţionala, la un joc amical cu Cipru, aceasta fiind prima şi ultima oară când intră pe gazon îmbrăcat în roşu, galben şi albastru.

Deși disciplinat pe teren, respectând toate sarcinile trasate, firea sa conflictuală l-a adus “la cuţite” în repetate rânduri cu o parte a suporterilor, cu staff-ul tehnic sau conducerea administrativă. Ba mai mult, alte probleme extra-sportive, relatate de o parte a presei, au reapărut periodic încurcându-i mai mereu traseul spre măreţie.

A avut de fiecare datăputerea de a-și recunoaște vina și de a reveni la fel de motivat în teren. După câştigarea titlului a refuzat prelungirea contractului, fiind trimis o perioadă să se antreneze cu juniorii.


A părăsit formația noastră în 2012, împreună cu Liviu Antal, unde a căutat stabilitate și condiții financiare mai bune pentru un viitor mai bun al fiului său, pe care l-a văzut prima dată pe calculator, dintr-un cantonament al Oțelului.

Deşi a ajuns chiar şi căpitan la FC Vaslui, cariera sa a luat-o pe o pantă descendentă în acest sezon, el fiind declarat liber de contract după ce şi-a cerut banii la LPF. Sălăgeanu a mai evoluat la Galați, pentru SC Oțelul, în Liga a III-a, în perioada 2017 – 2019, după care și-a încheiat cariera de fotbalist.

Adrian Sălăgeanu (după câştigarea titlului): ”Nu-mi vine să cred ce mi s-a întâmplat. Chiar încă nu pot să realizez ce performanţă am făcut la Galați.”

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal