50 de ani/50 de legende. MARIUS PENA

58

Marius George Pena, fiul fostului fotbalist George Pena, s-a născut pe 2 mai 1985 în București. Urmare a faptului că tatăl sau își legase cariera în special de Progresul, făcând parte din galeria legendelor acestui club, Marius începe să joace fotbal la aceeaşi echipă, denumită între timp FC Național.

La 18 ani are primul contact cu eşalonul întâi, primul meci consemnându-l în înfrângerea la scor de forfait în fața Gloriei Bistrița, pe 24 mai 2003.

După doar două meciuri jucate la FC Național, va trece direct în prima ligă rusă, la Torpedo Moscova, fostă campioană sovietică, pentru care va juca de 5 ori, însă fără a impresiona la o echipă ce avea mari pretenții la acel moment.

Atacantul revine în România, însă la un nivel inferior, direct în Divizia C, la Steaua II București, după care se mută la Rapid II București în B, CSM Râmnicu-Vâlcea, (cu care ratează promovarea în Divizia A) și Concordia Chiajna pe care o aduce din C în B, de pe primul loc, dar cu care ratează din nou promovarea, în ciuda ratei foarte bune de goluri marcate.

Cele 17 reuşite în 31 de meciuri, dar mai ales profilul său de atacant îl aduc în atenția Oțelului Galați, echipă ce suferea la finalizare după plecarea lui Emil Jula în Germania.

Trecerea “Penarului” la Oțelul se realizează în stagiunea 2008-2009, în mandatul lui Petre Grigoraş. E primul sezon fără eficientul “Gulliver” Jula. Ce-i drept, concurența slabă pe postul de vârf de careu îl propulsează aproape imediat în primul unsprezece, jucând încă din primul sezon 30 de meciuri și înscriind 6 goluri.

Într-adevăr, destul de departe de Jula, însă trebuie să ne aducem aminte că celelalte variante pe postul de atacant erau Adrian Anca (pe final de carieră), Robert Elek (rămas la stadiul de veșnică speranță) sau Tadas Labukas (carismatic cu siguranță, însă ineficient în teren).

Demisia neaşteptată a lui Grigoraş și sosirea lui Dorinel Munteanu la cârma echipei noastre vor schimba fundamental stilul de joc al Oţelului și, implicit, și sarcinile de joc ale “Penarului”, devenit pivot. Deși întreaga suflare oţelară se aștepta la un declic care să îl transforme pe Marius într-o mitralieră, acestuia i s-a redus aportul pe fază ofensivă pentru a contribui suplimentar la partea de siguranță.

Pivotul echipei noastre a început să coboare din ce în ce mai mult în propria jumătate, muncind cot la cot pe faza defensivă cu mijlocașii la închidere. Pena și-a pus în valoare de multe ori viteza foarte bună de reacţie pentru proporțiile pe care le are, puterea și disponibilitatea la efort. De multe ori a fost apostrofat pentru lipsa golurilor de oameni care ignorau însă maniera de joc practicată.

Trebuie spus clar: stilul lui Dorinel Munteanu nu l-a avantajat deloc pe Marius Pena. Acesta nu a beneficiat de jocul ultraofensiv al lui Grigoraş și nici de centrările în rafale pe care le primea Jula de la Semeghin.

Bineînţeles, fără stilul de joc impregnat echipei de Munti, astăzi am fi avut mai puține motive de mândrie… Și chiar și în aceste condiții, Marius a rămas unul din jucătorii de prim plan ai echipei.

În următorul sezon joacă mai puțin, în 23 de meciuri și marchează doar 3 goluri. Vine însă sezonul de basm, 2010-2011, în care joacă 28 de meciuri și înscrie 8 goluri de povestit nepoților, aducând bucuria și fiesta pe străzile Galațiului și nu numai.

Gol de 1-0 în victoria cu 2-0 în fața Pandurilor. Gol de 1-1 (minutul 90) în egalul cu Brăneştiul! Gol de 2-0 din centrarea lui Antal în victoria cu 2-1 cu Astra. Gol decisiv din întoarcere în victoria cu Sportul! Gol de 1-0 în victoria cu Rapidul! Gol de 3-1 în minutul 54 în frustrantul egal, 3-3, împotriva celor de la Dinamo.

Gol de 2-2 în egalul împotriva Gazului! Toate golurile au fost înscrise pe teren propriu și toate au fost speciale. Însă, cel mai special, cel mai important, cel mai fierbintea e golul victoriei gălățene cu 2-1 împotriva hibrizilor din Timișoara. E golul care aduce primul titlu în Moldova! Primul titlu din Galați! 15 mai 2011: Oțelul și FC Timișoara joacă ceea ce presa vremii a numit “finala campionatului”.

Pena începe meciul pe banca de rezervă. Poate din cauza oboselii, poate datorită inspirației lui Dorinel, poate doar o strategie… E deja minutul 15 și Antal înscrie. E 1-0 pentru Oțelul! În minutul 52, Zicu egalează. Tensiunea crește cu fiecare secundă pentru că nu e doar un meci… E onoarea noastră jucată pe teren și tăria fotbaliştilor noștri în fața unei întregi legiuni de răuvoitori care au încercat să împingă campionatul spre Timișoara.

Mai trec 10 minute și intră Penarul în locul “Paranormalului” Paraschiv. Antal pornește contraatacul ucigaş, Buş centrează de pe dreapta, Pena lovește cu capul și timpul se oprește în loc… E 2-1, e minutul 71 și au 9 minute de când a intrat Marius pe teren.

Și e gata! Semnele de neuitat pe care le face către tribună spun că s-a terminat, gata, și că am intrat în legendă cu toții. Golul şi gestul făcut de “Penar” ne fac mari, mari de tot! Pena rămâne astfel în istoria Oţelului drept cavalerul negru care a dat lovitura de graţie balaurului timişorean în “finala campionatului”.

Au urmat meciurile din Champions League, unde Marius Pena a evoluat în toate cele șase partide, înscriind și primul gol oțelar din istoria competiției, la acel 1-2 de la Basel, în care doar lipsa șansei ne-a privat de un rezultat pozitiv.

A câștigat pentru clubul nostru și Supercupa în 2011, împotriva Stelei, și a continuat cu Oțelul până la sfârșitul lui 2012, când, la 27 de ani, cu 127 de meciuri jucate și 27 de goluri înscrise în prima ligă pentru Oțelul, purtătorul tricoului cu numărul 27 pleacă în Azerbaidjan, la FC Baku. Mesajul de adio al lui Marius Pena pentru suporteri a fost un hat-trick istoric în Giulești, într-o victorie cu 3-2. Chiar şi plecarea şi-a făcut-o în stil mare…

Marius Pena (după câştigarea titlului): “Mulţi nu ne-au luat în seamă şi nu au crezut că ne vom menţine pe primul loc.”

Marius Pena (în decembrie 2013): “S-au trecut la pierderi banii pe care nu i-am luat de la Oțelul, dar nu îmi pare rău. M-aș întoarce cu cea mai mare plăcere la Oțelul. Am fost o familie acolo la Galaţi și e al doilea oraș pentru mine. Stând 4 ani acolo, m-am simțit foarte bine.”

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal