32 de ani de la Oțelul – Juventus 1-0

398

La 32 de ani de la cea mai mare victorie a Oțelului în cupele europene, vă prezentăm pasaje din cartea antrenorului secund din acea vreme, Ioan Sdrobiş, acesta povestind cu lux de amănunte magica zi de 7 septembrie 1988.

Am repus în drepturile ei cinstea şi respectul: Meciul OŢELUL GALAŢI – JUVENTUS TORINO

De unde eram anul trecut în elita echipelor autohtone, acum, eram serios scufundaţi în subsolul clasamentului. Şi Cupa U.E.F.A. bătea la uşă ! N-aveam vreme să ne jeluim, fiecare parcă se întrecea pe el însuşi şi pe lângă noi tot oraşul, toate întreprinderile au participat direct la reamenajarea stadionului Dunărea.

Stadionul a căpătat în scurt timp o faţă continentală. Şi ne-au venit şi oaspeţii! Juventus Torino are în vitrinele clubului toate trofeele puse în joc: Cupa Campionilor, Cupa Cupelor, Cupa U.E.F.A., Supercupa Europei şi cea Intercontinentală. Ei bine, tocmai cu ei aveam să ne înfruntăm şi să-i mulţumim Cerului că ne-a oferit o asemenea şansă. Juventus — echipă a cărei recomandare este de prisos. Sponsorul ei este firma FIAT.


S-a discutat să plec în Italia să văd cum se mişcă această mare echipă. S-a renunţat. A vrut să plece Cornel Dinu. Nu s-a împlinit nici acest lucru. A rămas să ne bizuim pe echipă. De regulă, formaţiile mici, în astfel de împrejurări se mobilizează în mod cu totul deosebit. Şi aşa s-a şi întâmplat. Antrenamente, discuţii şi iar antrenamente. Cei de la Juventus, chiar dacă urmau să întâlnească o ilustră necunoscută, au făcut totuşi, înainte de meci un drum la Galaţi.

S-au interesat de toate şi nu în ultimul rând de potenţele echipei Oţelul şi, în fine, Altobelli şi ai lui au sosit la Galaţi. Au trecut şi pe la teren, au făcut un antrenament tehnico-tactic cu intensitate medie. Spectatorii cei mai avizi eram noi, jucătorii şi antrenorii echipei siderurgiştilor. Şi a venit şi ziua jocului. Sărbătoare ce mai ! Suntem întâmpinaţi cu urale, iar adversarii cu aplauze şi deosebit respect. Cei de la Juventus îşi fac şi ei intrarea eu câteva minute înainte de începerea partidei. Mişcări specifice, de încălzire, de intrare în efort în mod individual. Par liniştiţi, figurile lor nu trădau nici un fel de emoţii. Altobelli — toţi ochii erau pe el — a apărut la încălzire într-un maieu. Apoi s-a schimbat şi a apărut cu întreaga echipă, cu tradiţionalul echipament alb-negru în dungi. În rândul nostru, speranţe, temeri, speranţe. Ce-o fi o fi ! Au apărut şi arbitrii. La centru era Namoglu din Turcia

REZUMATUL MECIULUI AICI!

30 000 de spectatori, poate şi mai mulţi au început să strige într-un singur glas: „Hai Oţelul !” Noi am început jocul mai reţinut; ne confruntam doar cu Juventus Torino. Italienii manevrau cu dezinvoltură balonul. Pe rând, Laudrup şi Altobelli au încercat vigilenţa lui Călugăru. Portarul nostru, în zi mare! Micuţul Barros a şutat fulgerător, dar peste poartă. Ne găsim şi noi, în sfârşit, în poziţie de şut, dar Profir a trimis balonul în Tacconi, iar Mario Agiu a reluat balonul peste poartă cu capul. Italienii au apelat la viteza a patra.

Au venit tot mai des şi mai periculos la poarta lui Călugăru. Am scăpat cu faţa curată în prima repriză. La cabine linişte, se auzea doar răsuflarea sacadată a jucătorilor; efortul a fost mare şi mai era de jucat o repriză şi adversarul nu se numea F.C.M. Braşov. Şi începe repriza a doua. Pe tunel, Nae Burcea îmi spune sigur pe el: „Nea Nelule, eu o să joc repriza asta. O să jucăm cum ştim noi. Aşa am vorbit şi cu băieţii.” „Cine vă opreşte? Daţi-i bătăi!” Şi într-adevăr, am „arestat” mai mult mingea şi am valorificat destul de bine pasa scurtă. Jocul s-a mai echilibrat; oaspeţii nu păreau surprinşi, erau convinşi că nu pot pierde. În min. 56 a intrat Drăgoi care-l înlocuia pe Ralea. Nu au trecut nici trei minute şi Nae Burcea i-a trimis balonul în adâncime, printre, lui Drăgoi. „Aripioară” s-a lansat, a intrat în careu pe lângă De Agostini; acesta 1-a faultat şi… 11 metri. Tribunele erau în delir, dacă marcam… Atunci, pe loc, n-am vrut, să mă mai gândesc la ce va urma. Profir, „ţăranul” nostru cum îl alintam noi, nu s-a sinchisit de forţa adversarului. Şi-a aşezat calm mingea, s-a uitat atent la Tacconi spunându-i parcă: „acum să te văd, băiete”.

Si-a luat elanul de la marginea careului, a venit în viteză, a şutat puternic şi… goooool: Oţelul — Juventus 1—0. În tribune, speranţa unei victorii începuse să încolţească, poate prea devreme, mai erau mai bine de 30 de minute de joc. Şi aşa a fost. Italienii au accelerat şi mai mult, au forţat în atac. Dar noi nu cedam, şi şansa ne ajuta. Laudrup a executat o lovitură de la 16 metri care ne-a cutremurat pe toţi, cei din stadion; Altobelli a reluat din voleu peste poartă. În final, s-a creat o fază confuză în care Călugăru a fost faultat puternic căzând în poartă. Italienii au pretins gol. Minute de prelungiri. Barros a încercat şi el cu un ultim efort măcar egalul, dar fără succes. Şi, fluier final.

Victorie… victorie… victorie. Am câştigat învingând una dintre cele mai mari echipe din lume. Un succes fără precedent în viaţa fotbalistică a Galaţiului. Telexurile din Europa anunţau marea surpriză de la Galaţi. Juventus Torino învinsa în prima manşă a Cupei U.E.F.A.! Acum, când scriu aceste rânduri, mă gândesc că victoria noastră împotriva Juventus-ului a început să fie pregătită încă din anul 1984 şi a continuat până în acea zi memorabilă care a intrat în istoria fotbalului gălăţean — 7 septembrie 1988 — ziua meciului Oţelul — Juventus Torino.A fost cea mai frumoasă încoronare pentru cei patru ani de muncă titanică şi serioasă. Victoria împotriva echipei italiene nu putea fi doar rezultatul a câtorva zile şi ore. Iată acum şi echipele care s-au confruntat în acel început de toamnă a anului 1988:

Juventus Torino: TACCONI — NAPOLI, BRIO, BRUNO, DE AGOSTINI — CABRINI, MAROCCHI, BARROS, LAUDRUP — MAURO şi ALTOBELLI, toţi erau internaţionali A, olimpici sau componenţi ai echipelorde tineret. O formaţie care cuprindea numai vedete ale fotbalului european.

Otelul Galaţi: CĂLUGARU — BORALI (min. 72 OPREA), ANGHELINEI, AGIU, GELU POPESCU — MARIUS STAN, BURCEA, PROFIR, OCTAVIAN POPESCU — RALEA (min.56 DRĂGOI) şi ANTOHI. Echipă omogenă, bine sudată sufleteşte, ambiţioasă, cu angajare totală în joc.

Sursa: Dunărea Bătrână. Video de la meci aici.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal