Fotbalist în Liga a IV-a. Gabriel Mitrofan: ”Fotbalul este o promisiune pentru bunicul meu”

296
Foto: Sorin Pană/Sportul Ilustrat

Dacă pentru unii dintre jucătorii din Liga a IV-a, sau a V-a, fotbalul este pasiune împinsă la extrem, astăzi scoatem la iveală povestea lui Gabriel Mitrofan ”Mitro”, fotbalist în Liga a IV-a la Voința Cudalbi, jucător ca a început fotbalul ca o promisiune pentru bunicul său.

”Fotbalul l-am început la vârsta de șase ani, țin minte că aveam la primul meu antrenament echipament de la Steaua cu Rădoi. Tatăl meu inițial nu a vrut să mă ducă deloc la fotbal, iar eu cum îmi doream atât de mult am plâns pentru a mă putea duce, am stat pe capului lui până m-a dus. În prezent sunt student la Facultatea de Educație Fizică și Sport din cadrul Universității ”Dunărea de Jos” din Galați, după ce am terminat Liceul cu Program Sportiv din Galați. Am absolvit gimnaziul la Școala 34 din Galați, am fost coleg de școală cu Alexandru Tudorie, fostul fotbalist al Oțelului”.

Produs al ”școlii de fotbal” FCM Dunărea Galați

Ca mulți alți jucători gălățeni Gabriel Mitrofan a făcut primii pași în fotbal la Centrul de Copii și Juniori de la FCM Dunărea Galați, iar la defunctul club gălățean, în perioada junioratului, a avut o serie de antrenori cu renume la nivelul juniorilor și nu numai.

”Clubul la care m-am apucat de fotbal a fost FCM Dunărea Galați, echipa de seniori juca în Liga a II-a la acea vreme. Eu am stat pe capul tatălui meu să mă ducă la fotbal, pentru că veneau cei de la Oțelul Galați cu pliante și cum toată lumea iubea echipa orașului era normal să vrei la un așa club. Mie, sincer, nu îmi dădeau niciodată, pentru că eram prea mic, însă nu regret că nu m-au luat”, ne-a spus Gabriel Mitrofan despre primii pași în fotbal.

Primul meu antrenor a fost Gheorghiță Popa. Cât mi-a fost antrenor, am fost considerat de el, copilul lui. Și pe această cale vreau să îi mulțumesc pentru că m-a crescut și instruit până la vârsta de paisprezece ani. Am jucat la clubul Dunărea Galați de la vârsta de șase ani până la terminarea junioratului. Alți antrenori pe care i-am avut și vreau să le mulțumesc pentru toate sfaturile și tot ce au făcut: Cătălin Savu, Sorin Balaban, Nelu Cruceanu (Dumnezeu să-l ierte), Tudorel Pelin sau Aurelian Drăgan”, ne- spus ”Mitro”.

”Mi-aș fi dorit ca FCM Dunărea să existe în continuare”

Tânărul Gabriel Mitrofan, 20 de ani, ne spune că și-ar fi dorit ca FCM Dunărea să existe în continuare să evolueze în continuare pentru clubul la care s-a format.

”Cu cei de la FCM Dunărea am jucat la toate nivelurile de copii și juniori. Mi-aș fi dorit să mai existe echipa FCM Dunărea Galați, să fi putut evolua în continuare, după terminarea junioratului, la clubul la care am fost format”.

FCM Dunărea a încetat să mai existe din 1 august 2014. În acel moment clubul ce își disputa meciurile de pe propriul teren pe stadionul Dunărea evolua în eșalonul secund, Liga a II-a.

Terenuri mai puțin bune decât bune în Liga a IV-a

Acum legitimat la Voința Cudalbi, după ce în turul campionatului a jucat pentru Avântul Valea Mărului, ”Mitro” ne-a spus și câteva detalii despre condițiile în care se joacă în Liga a IV-a.

”Viața de fotbalist în Liga a IV-a este, după cum știe toată lumea, cu terenuri mai puțin bune decât bune. În campionatul Ligii a IV-a de la noi sunt și terenuri bune, cum ar fi cele de la Ivești, Tecuci, Schela. În ceea ce privește arbitrajele sunt uneori foarte bune, alteori neașteptat de proastă calitate. Și aici vreau să atrag atenția a celor care se cred sportivi, lăsați arbitrii să și facă treaba”.

În ceea ce privește trecerea de la Valea Mărului la Cudalbi, transfer realizat în pauza de iarnă ”Mitro” ne-a transmis. ”Nu prea am jucat multe minute la Valea Mărului, nu știu din ce motive. Însă consider că fiecărui sportiv îi trebuie oferite o șansă sau mai multe pentru a arăta ce poate, iar aici, la Valea Mărului, nu prea am avut. Apoi, am fost contactat de cei de la Cudalbi și m-au ofertat, le-am spus că am să ma gândesc, iar ce m-a motivat să plec a fost lipsa minutelor jucate. Cei de la Cudalbi au o echipă bună dar care trebuie lucrată, mai mult prin antrenamente pentru că am văzut că se poate”, spune fotbalistul de 20 de ani.

”Fotbalul este o promisiune pentru bunicul meu”

Chiar dacă evoluează într-un campionat în care predomină terenurile proaste, iar uneori nivelul arbitrajului este foarte slab, ”Mitro” ne spune că joacă fotbal pentru a-și respecta o promisiune făcută bunicului său.

”Joc fotbal în principal pentru menținerea stării de sănătate, joc fotbal pentru că este una din plăcerile mele, iar mai presus de toate joc fotbal pentru a onora o promisiune. Când eram mic, i-am promis bunicului meu, Dumnezeu să îl ierte, că voi juca fotbal și îl voi ajuta cu o operație la genunchi”, ne spune Gabriel Mitrofan despre motivele pentru care joacă fotbal.

Unele dintre cele mai importante momente ale lui Gabriel Mitrofan se leagă de cariera de junior. Cea mai mare victorie a lui ”Mitro” a fost: ”În ultimul meu meci de la juniorat, cu LPS Galați, meci în care i-am învins cu socrul 4-2, al ei acasă. Un moment memorabil din carieră este meciul cu LPS Buzau de la juniori B, născuți în anii 1998-1999. În acel meci am deschis scorul direct din lovitură liberă executată de la 16 metri. La 3-4 minute distanță am bătut corner, iar colegul meu Marius Arhire, acum la Dunărea Călărași în Liga I de futsal, a marcat cu capul”.

Cel mai mare eșec se legă de Oțelul. ”Când evoluam la juniori B cu FCM Dunărea, am pierdut meciul cu socrul 2-0. Țin minte că în acel meci Antonio Sefer a marcat ambele goluri, iar Oțelul a mers mai departe la turneul final”.

Studentul de 20 de ani de la ”Dunărea de Jos” ne-a povestit și un moment hazliu: ”Într-un meci jucat la Tulcea, cu cei de la Delta Tulcea, la juniori B, (născuți 1998-1999), am jucat pe un teren desfundat. Suprafața de joc a cedat, iar noi jucătorii ne-am făcut numai de noroi din cap până în picioare, de nu mai știai care sunt echipele”.

Fotbalist, student și antrenor

În afară de activitatea fotbalistică de la Voința Cudalbi și studiile de la universitatea gălățeană, Gabriel Mitrofan este și antrenor la copii și juniori. ”O preocupare de-a mea este antrenoratul, este într-adevăr greu dar și frumos. Antrenez grupele de Copii și Juniori D și E alături de domnul Boris Ciocîrlan. Cu această ocazie vreau să îi mulțumesc din suflet că îmi este coleg și o persoană pe care te poți baza indiferent de problemă.

Amândoi urmează să facem o selecție după terminarea acestei crize și sperăm să atragem cât mai mulți copilași pentru că mișcarea înseamnă sănătate. Un mesaj important pentru cei de la putere: investiți în sport și bazele sportive, orașul are nevoie de așa ceva și se poate. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături și o să-mi fie în continuare”.

FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal
FotbaLucas - Revista copiilor indragostiti de fotbal